Aloe Vera, sau Aloe Barbadensis Miller

Cine este Aloe Vera?

Aloe Vera, denumită științific Aloe Barbadensis Miller, este o plantă subtropicală din familia liliaceelor (ca și usturoiul, ceapa, crinul, laleaua, etc.). Ea este una din cele peste 250 de specii de aloe, binecunoscută în multe țări pentru efectul său terapeutic extraordinar, fiind considerată de aceea un veritabil medicament natural. Denumirea de "aloe" provine de la cuvântul arab "aloeh" care înseamnă în limba arabă "sevă cristalină și amară", iar planta a fost utilizată încă din antichitate, fiind renumită pentru virtuțile sale curative.
Numele de Aloe Barbadensis Miller l-a primit după botanistul Miller care a descris pentru prima dată planta aloe din insulele Barbados. Alti botaniști i-au dat numele de Aloe Vera Linné, Aloe Vera Lemarck. În comerț Aloe Barbadensis Miller este cunoscută sub numele de Aloe Vera, "vera" fiind cuvântul latin care înseamnă "adevărată", denumire ce se datorează efectului terapeutic foarte puternic. Deși nu este singura specie de aloe cu efecte curative, conform cu ultimele cercetări medicale în domeniu, Aloe Vera este specia cu cele mai puternice rezultate terapeutice.

Aloe - un secret străvechi

Vechii egipteni o numeau "planta nemuririi" și o puneau printre darurile funerare înmormântate împreună cu faraonii, pentru a asigura, chiar și după moarte, sănătate spiritului faraonului. Cu sute de ani în urmă africanii agățau planta în manunchiuri deasupra ușii pentru a alunga spiritele malefice. Medici celebri ai antichității și personalități istorice remarcabile au fost fascinate de puterea curativă a acestei plante.
Prima atestare "documentară" a plantei miracol o găsim încrustată în piatră pe o placuță descoperită într-un mormânt egiptean de acum 3500 de ani.
Primul tratat medical antic care menționează planta de aloe și efectele ei vindecătoare se numește "Papyrus Ebers" și se estimează că a fost redactat în perioada 1553-1550 î.d.H.

Aloe Vera - O istorie care se repetă...
din negura timpului...

De la descoperirea plantei aloe, în urmă cu mii de ani, planta a fost folosită cu succes în scopuri terapeutice. Efectele plantei erau cunoscute de marile civilizații antice, de la persani și egipteni în Est, greci și romani în Europa, până la popoarele de pe continentul african și subcontinentul indian. Planta era raspândită în Asia și zona Pacificului, regăsindu-se și în folclorul japonez, filipinez și hawaiian.
Vă oferim în continuare câteva date importante din îndelungata istorie a plantei Aloe Vera.
333 î.d.H. În antichitate planta a fost considerată atât de importantă, încât Aristotel l-a sfătuit pe Alexandru cel Mare să ocupe insula Socotra, renumită pentru plantațiile mari de aloe de acolo, aloe fiind folosita la tratarea rănilor soldaților.
însusi Alexandru cel Mare a fost rănit de o săgeată și vindecat de catre un preot care a folosit gel de aloe stors din frunzele plantei.
1000 - 1300 d.H. Planta uscată devine un medicament de răspândire largă în toată Europa.
1300 - 1500. Planta prelucrată uscată intra în medicina engleză pe post de laxativ și ca un tratament al bolilor și rănilor exterioare. Planta uscată se importă din Africa, mai ales de pe insula Socotra.
Printre multe minunății menționate de Marco Polo în urma călătoriilor sale în Orient se află și descrierea numeroaselor aplicații terapeutice ale plantei de Aloe Vera.
1500 - 1600. Conchistadorii spanioli au descoperit ca la baza multor remedii medicale aztece se afla Aloe Vera, cunoscută ca un agent curativ de mare efect. Cultivată apoi în vecinatatea bisericilor catolice, a fost folosită intens de misionari și populație ca un medicament universal, mai ales în regiunea insulelor Caraibe, America de Sud și cea Centrală.
1600 - 1700. Fermierii spanioli și olandezi au întemeiat primele plantații comerciale pe insulele Barbados si Curaçao. O soluție obținută prin fierberea frunzelor de aloe se exporta în principal în Europa.
1700 - 1900. Carl Von Linné în 1720 folosește pentru prima dată denumirea de Aloe Vera Linné pentru descrierea plantei. Apar sute de articole și referinte medicale în toată lumea, descriind varietatea aplicațiilor plantei Aloe vera în diferite tratamente. În 1820 Aloe Vera a fost amintită oficial ca laxativ și protector al pielii în lucrarea United States Pharmacopoeia (U.S.P.).
1900. Datorita efectelor terapeutice, planta se cultivă pe scară largă în regiunile calde. Frunza proaspătă sau deshidratată se vinde pentru tratarea rănilor și afecțiunilor pielii, incluzând ulcerul, arsurile și dermatita. În 1912 colonelul H.W.Johnston fondează prima plantatie comercială americană de Aloe vera, în Florida.

Aloe: o familie numeroasă

În botanică sunt enumerate până acum peste 250 de specii de aloe. Dintre acestea, printre cele mai importante amintim:
Aloe socotrina: Plantă originară din insula Socotra, Yemenul de Sud. A fost mult timp cea mai raspândită specie de aloe. Datorită efectelor terapeutice considerate magice, negustorii arabi au comercializat-o peste tot, timp de secole, de pe malurile Mării Mediterane până în China.
Aloe africana: Aloe Africana a fost cultivată de fermierii olandezi și, pâna la răspândirea Aloei vera, a fost cea mai căutată specie de aloe din lume. A fost comercializată sub formă de praf sau gel uscat.
Aloe Vera: (Linné/Barbadensis Miller/Vulgaris). În secolul al XVII-lea negustorii britanici au derulat un comerț de amploare, profitabil, bazat pe planta salbatică de pe insula Barbados. Efectul laxativ al frunzelor uscate era foarte apreciat.
Există două specii de Aloe Barbadensis, cea verde și cea albastră. Specia verde poate fi folosită în scopuri terapeutice doar după 4-5 ani, cea albastră, crescând mai repede, ajunge la maturitate la sfârsitul anului al treilea. Amândouă speciile au aproape aceleași efecte terapeutice.
Aloe ferox: împreuna cu Aloe saponaria, este cea mai agreată specie de aloe a Estului îndepartat. Consumarea aloei în viziunea japonezilor, chinezilor și taivanezilor este o placere deosebita. Se manâncă crudă sau fiartă, miezul strecurat și condimentat se bea și se folosește în scopuri terapeutice. Azi, japonezii sunt cei mai mari consumatori de aloe, în special de Aloe Vera si aloe Ferox.
Aloe arborescens: în regiunile sudice, deșertice ale fostei Uniuni Sovietice crește aceasta specie salbatică de aloe, care a fost în atenția cercetătorilor ruși și a pionierilor medicinei naturiste. Efectele terapeutice au fost descrise de profesorul oftalmolog Vladimir Filatov și de biologul Israel Bekhman.

Aloe Vera - schiță de portret

Planta are frunze cărnoase în formă de lance care cresc direct din pamânt, cu marginile în formă de dinte de fierastrău. În mijloc prezintă o tulpină care se termină în flori de culoare galben-roșie de forma cilindrică.
Planta cultivată are înalțimea de 75 - 120 cm, are 12 - 15 frunze late, cărnoase, greutatea unei frunze fiind între 700 - 1500 grame. Mărimea frunzelor depinde de calitatea solului și condițiile climaterice. Planta atinge maturitatea dupa 3-4 ani, și abia atunci poate începe perioada de recoltare.
Planta Aloe Vera crește natural în Africa de Nord, Est și Sud, în țările din jurul Mării Mediterane, Mării Rosii, în India, China și insulele Oceanului Indian. Este cultivată în insulele din Marea Caraibelor, în țări ca Republica Dominicană, Barbados, Jamaica, Puerto-Rico. Mari plantații se găsesc în Texas, California, Arizona și Mexic. În general, planta nu crește în zonele geografice unde temperatura coboară pentru mult timp sub zero grade.
Firma Forever Living Products cultivă Aloe Vera pe mai multe plantații în insulele Barbados, în insulele Dominicane și pe plantațiile din Texas - Rio Grande Valley. Plantele de Aloe vera sunt plantate pe rânduri, la o distanță de 60 - 70 cm una de alta, sistem de cultivare impus de mecanizarea procesului agronomic. Frunzele se recoltează numai manual, se detașează sub asa-numita "linie de gel" și, astfel, întreaga cantitate de gel de aloe ramâne în frunze, prevenindu-se procesul de oxidare. Se recoltează frunzele exterioare, 3 - 5 frunze de pe fiecare plantă matură la 5 - 8 săptămâni.

Gelul de Aloe vera: o minune
care durează numai două ore

Aloe Vera conține un complex extraordinar de bogat de substanțe, dar, pentru început, putem spune ca două sunt cele mai importante:
- aloina, situată imediat sub coaja frunzei, un lichid galben lăptos cu gust amar, folosit de secole ca laxativ (utilizat sub formă de praf)
- gelul de aloe, un lichid vâscos situat în interiorul frunzelor.
Principalul dezavantaj care a facut ca folosirea aloei sa nu fie atât de raspândita pe cât este de eficientă în tratarea atâtor afectiuni, a fost instabilitatea accentuată a gelului extras din frunze. După taierea unei frunze, sucul obținut prin stoarcerea acesteia se oxidează foarte rapid (dacă nu este prelucrat în decurs de două ore), pierzându-și drastic din calitățile curative (aproximativ 95 % din principiile active sunt oxidate și atacate de microorganisme).
Acest fapt a făcut ca utilizarea aloei să fie limitată numai la zonele unde planta crește în mod natural.
Cu toate acestea, tradițiile diferitelor popoare mentionează efectul vindecător extraordinar al plantei de aloe și oferă metode empirice de conservare a principiilor active conținute în plantă. Medicina populară românească cunoaste un remediu naturist din aloe (varianta care creste în regiunea temperată) macerată în miere și vin, remediu folosit cu succes în numeroase afecțiuni digestive și ca revitalizant în diferite tipuri de convalescențe.

Gelul stabilizat de Aloe vera:
de la numai 2 ore la... patru ani!

Gelul din interiorul frunzei este componenta cea mai activă și mai eficientă din punct de vedere medical a plantei, dar, în ciuda efectelor sale atât de spectaculoase, acest dar al naturii a putut fi folosit multă vreme doar de către cei care aveau acces la aloe în stare proaspătă, pentru că nu se cunoștea un procedeu eficient de conservare pentru o perioadă mare de timp.
În urma a numeroase cercetări în mari institute ale lumii s-a constatat că stoparea procesului oxidării (și în consecință păstrarea tuturor principiilor active din plantă) se poate face prin adăugarea unor antioxidanți naturali, cum ar fi vitaminele naturale A, C și E. Gelul este astfel stabilizat și rezistă o perioadă lungă de timp după recoltarea frunzei, pastrându-si intacte toate calitățile terapeutice.
Înțelegându-se importanța terapeutică a gelului de Aloe vera, oamenii de știință au urmărit, în ultimele decenii, stabilizarea gelului de Aloe Vera, astfel ca el sa poată fi folosit pe scaraă largă de cât mai mulți oameni.
Cercetările pentru obținerea metodei de stabilizare a gelului au fost încununate de succes la sfârșitul anilor 1940 - începutul anilor 1950 și, în consecință, acesta a devenit, din acel moment, un bun de larg consum.
Până în 1968 au fost brevetate mai multe metode de stabilizare. Firma Aloe Vera of America a realizat două brevete privind stabilizarea gelului de aloe numai prin metode strict naturale, fără aditivi sau conservanți chimici de sinteză. Aceasta firmă a fost încorporată de Forever Living Products, care a mai brevetat ulterior alte două metode de stabilizare. Aceste metode stau la baza obținerii unui Aloe vera gel purificat și stabilizat 100%, cu termen de garanție care a crescut de la 2 ore la patru ani!

Cititi in continuare:

Forever Living Products (FLP) - părintele modern al Aloe Vera

Când miza este mare apare și arbitrul: Consiliul Științific Internațional pentru Aloe

De ce avem nevoie de Aloe Vera?

Glosar explicativ Aloe Vera